Fermă

Totul a început cu o căsuță albă pe o colină. Deși cu greu putea fi văzut printre tufele de mure și de măceșe, locul unde ne-am stabilit – nu din întâmplare, ci prin providență – ne-a fermecat cu aspectul său sălbatic și cu mirosul tare de cimbru, într-o zi minunată de primăvară a unei luni de mai.
Tufărișul a fost curând înlocuit de afine, coacăze negre, zmeură și lavandă, frăguțele s-au răspândit pe pășunea de acum curată, iar cimbrul continuă să-și lase în aer minunatul parfum. În procesul de curățare, caprele noastre s-au dovedit a fi un ajutor neprețuit. Laptele lor delicios și brânza proaspătă compensează orice bătaie de cap pe care acestea, uneori, ne-o mai dau.
Ne plac animalele atât de mult încât le și mâncăm. Facem din ele cârnați gustoși și șuncă afumată. Nu suntem creduli să mâncăm doar ce cumpărăm din magazin, deoarece știm că produsele pot proveni de la animale care n-au fost considerate niciodată ca atare. Animalele noastre trăiesc în libertate – până când îi vine rândul fiecăruia.
Veverițe, căprioare, iepuri, mistreți și, din păcate, chiar vulpi se aventurează pe la ferma noastră, iar narcisele cresc în fiecare an. Deși majoritatea cireșilor sunt sălbatici, florile lor sunt atât de frumoase și fructele lor, atât de dulci încât am hotărât să-i păstrăm. Și, bineînțeles, măceșii, autohtonii de aici, tind mereu să se extindă, deși nouă ne-ar plăcea ca ei să fie doar un decor pentru gard.
%d blogeri au apreciat: